NEWSLETTER:

Teatrul Studentesc “Podul”

Teatrul Studentesc “Podul” este, din 1967, un loc magic in care actorul este ceea ce este menit sa fie: elementul principal al spectacolului, principalul transmitator de emotie, acela care creaza atmosfera speciala pentru care spectatorul isi doreste sa mearga in sala de teatru iar si iar.

La “Podul” s-au facut experimente, s-a creat mereu, dar nu s-a renuntat niciodata la ceea ce este esential in teatru: relatia actor-spectator, mesajul care uneste scena si publicul undeva intr-un spatiu aparte, de dincolo de cuvinte. Caci la “Podul” se cauta adevarul, adevarul scenic si adevarul omenesc.

Teatrul Studentesc “Podul” s-a infiintat in Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti in anul 1967 la initiativa studentilor la IATC (pe atunci): Magda Bordeianu si  Grigore Popa, primul spectacol avand loc pe 10 ianuarie 1968. (primul articol despre TS Podul de Horia Lovinescu)

A fost primul teatru din tara care a renuntat la scena italiana, admitand ca spatiu de joc orice fel de incinta, stabilind in felul acesta un mai viu dialog actor-spectator.

Regizorul si mentorul trupei a fost timp de peste patru decenii (din anul 1970)  regizorul Catalin Naum, cel care a indrumat spre profesionism mai multi tineri pasionati de teatru, care au devenit astfel actori de renume.

An de an trupa intinereste prin adoptarea unor noi membri, toti tineri, aflati la inceput de drum. Principiul admiterii in “Pod” este simplu: “vine cine vrea, ramane cine poate”. In prezent trupa numara 21 de membri, majoritar studenti la diferite institutii de invatamant bucurestene.

Repertoriul trupei cuprinde texte din dramaturgia romaneasca si universala precum si texte originale, nu este un repertoriu impus ci nascut din nevoia tinerilor de a-si exprima atitudinea fata de vremurile in permanenta schimbare, esentiala pentru conducatorul trupei, Catalin Naum, ramanand educarea actorului pentru a deveni creator si nu doar un simplu executant. In “Pod” s-au jucat de-alungul anilor : Eugen Ionesco – “O fata de maritat”, “Delir in doi”, Miron Radu Paraschivescu – “La marginea vietii” , Barbu Stefanescu Delavrancea – “Stefan Voda”, Dorel Sandor – “Baraca”, Gheorghe Manea – “Eleonora”, W. Shakespeare – “Hamlet”, “Romeo si Julieta”, Goethe – “Egmont”, E. Albee – “The zoostory”, Okamura Schiko – “Aventura japoneza”, C. Goldoni – “Piateta”, B. Brecht – “Cainele si Cerşetorul”, Fernando Arrabal ? ?Guernica?, I.L. Caragiale – “O noapte furtunoasa” , Jasmina Reza – “N-aveti umor”, W. Borchert  “Beckman” precum si texte originale “Om de omenie” , Andrei Vizitiu – “Soareci de camp” sau versuri Ioan Alexandru – “Pretutindeni existi ,tu, pamantule”, Nichita Stanescu – “Dezdureratul Nichita”, Leonida Lari si Grigore Vieru – “Nu am cu tine , moarte, nimic”, texte biblice – “I.N.R.I. Fost-a preţul”, Ana Blandiana – “Elegie de dimineata”, Stefan Mitroi – “Schimb de prizonieri”,”Plutonul de executie”

Fiind o scoala, teatrul Studentesc PODUL mentine treaza in constiinta publicului tanar zilele ce marcheaza fie nasterea fie trecerea in nefiinta a unor personalitati ale culturii romane precum Mihai Eminescu, Nichita Stanescu, I.L.Caragiale, Eugen Ionescu realizand de fiecare data montaje dupa textele celor aniversati.

In decursul timpului trupa a participat in toti acesti ani la majoritatea festivalurilor de teatru studentesti din tara fiind laureat permanent. A participat si la festivaluri de teatru internationale precum cele de la Nancy – Franta, Zagreb – Croatia, Lefcas – Grecia, fiind prima trupa de teatru romaneasca care, in anul 1990 , a ajuns in Basarabia.

Trupa teatrului “Podul” este initiatoare a Festivalului de Teatru Studentesc “Eugene Ionesco” – teatru al absurdului si joaca constant spectacole in cadrul stagiunii teatrale din Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti.

Teatrul “Podul” este un curs de actorie, posibil de comparat cu orice alt curs care undeva, in tarile calde, ar costa foarte mult. Scoala de la “Podul” nu costa nimic…

Asa am putea crede noi, numai ca de fapt, a costat o viata de om, dedicata aproape total teatrului “Podul” si in intregime pregatirii actorilor. In viata lui Catalin Naum a existat numai teatrul, lucrul cu actorul, cu potentialul actor.

Maniera de lucru a lui Catalin Naum si permanenta respingere a ideii de amatorism au facut din Teatrul Studentesc “Podul” o adevarata legenda.

 

“De ce Teatrul “PODUL”?…simplu : pentru că se face teatru de foarte bună calitate in podul Casei de Cultură a Studentilor,…..ceva mai complicat: pentru că in aceste ultime decenii  a existat (şi cand se putea şi cand nu se putea) o PUNTE – un POD adevărat şi permanent intre creaţia artistică studenţească şi spectator.” (Laurenţiu Toma, director CCS Bucuresti 1972-2003)

“In genere, despre teatrul facut de diletanti se vorbeste (ori  se tace)  cu destula malitiozitate. Nu stiu in alte parti cum este (sau poate stiu dar va voi spune altadata ) insa la POD exista cu adevarat o scoala…De nu ma credeti, treceti uneori pe acolo: veti vedea cum se “zamislesc” -aproape  nestiuti de nimeni- artistii de maine!” (revista Rampa, 1997)

“Am avut cîteva seri în care m-am bucurat de teatru de cea mai bună calitate. Teatru fără ifose, curat, entuziast, pus sub aura ocrotitoare a devoţiunii faţă de profesiune. Am descoperit tineri regizori care se întorc la texte grele, importante din dramaturgii diverse, la relaţia cu cuvîntul şi, mai ales, cu actorul. Tineri care sînt preocupaţi de spiritul teatrului. Am redescoperit actori foarte buni, încă tineri, pe care îi ştiu din şcoală, pe care i-am admirat în spectacole de licenţă, şi nu numai, şi pe care, constat cu tristeţe, regizorii nu îi văd. M-am strecurat în săli studio arhipline printre oameni de toate vîrstele aşteptînd un bilet în plus, aşteptînd să li se pună un scaun, să renunţe cineva ca să poată intra ei. Sînt absolut impresionată. Tot ce povestesc aici nu se întîmplă în vreun Festival, ci, pur şi simplu, în seri obişnuite de teatru. Acela care asigură normalitatea şi, într-un fel, cheia marilor succese. Spectacole de cameră, aşa cum există afară cu zecile pe seară, bune, interesante, care îţi fac plăcere. Dintr-un motiv sau altul. Într-un pod, celebru prin tot ce s-a întîmplat acolo de-a lungul timpului, la Casa studenţilor Preoteasa, am văzut un one-whomen show impecabil, susţinut de Silvia Codreanu. În numerele ce vin, vă voi face părtaşi la bucuria mea , aceea că există undeva, în poduri şi pivniţe, în studiouri cu dichis gîndite, spaţii de teatru adevărat. Spaţii în care teatrul se naşte simplu. Din nimic. Aşa cum se face el, de fapt. Spaţii în care se strîng cîţiva tipi inteligenţi, deschişi, profesionişti, care se ocupă în mod serios de meseria lor, de relaţia cu ei înşişi şi cu spectatorii. Acesta, după părerea mea, nu este teatru alternativ, underground sau mai ştiu eu cum. Acesta este teatru.” (Marina Constantinescu – Romania Literara nr.44 /2008)


Contact: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

www.tspodul.ro

 

Luni 23 aprilie 2007, in cadrul festivitatii de decernare a premiilor UNITER, presedintele acesteia , domnul Ion Caramitru, i-a acordat regizorului Catalin Naum premiul pentru intreaga activitate. Numele domnului Naum este legat, din anul 1970, de numele Teatrului Studentesc PODUL din Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti.

 

Catalin Naum a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1969. Din anul 1970 si până la trecerea sa în veşnicie în 2013  a fost  regizor si mentor al teatrului studentesc “Podul” . In ultimii 20 de ani si pana la pensionare a fost si cadru universitar la Universtiatea de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti  fiind considerat unul dintre marii profesori de actorie dintr-o garnitura care a pregatit de-a lungul timpului studentii care aveau sa devina actorii reprezentativi ai teatrului romanesc.

Teatrul “Podul” este un spatiu creat pentru spectacole de teatru de cativa studenti, in anul 1967: alaturi de Magda Bordeianu si Grigore Popa ii amintim si pe Ione Munteanu (primul pictor al spatiului), Teodor Sugar, Liliana Dumitrescu, Olga Delia Mateescu. Primul spectacol jucat in acest spatiu a avut loc pe 10 ianuarie 1968.

Catalin Naum a facut ca acest loc sa devina un atelier special, descoperind mereu tineri pasionati de teatru care au devenit apoi actori de renume. Florin Zamfirescu, Claudiu Bleont, Dan Micu, Iulian Visa, Olga Delia Mateescu,Gelu Colceag, Mircea Diaconu au fost printre primii actori care si-au inceput descoperirile actoricesti in “Pod”. Au urmat Gheorghe Visu, Simona Maicanescu,Sandu Gruia, Mihai Calin, Dragos Bucur, Ana Ioana Macaria, Ada Navrot, Ilinca Goia, Catrinel Paraschivescu si multi altii.

“Teatrul “Podul” este in zilele astea, ceva bizar. M-am intalnit cu Titieni si mi-a spus ca venind in sala sa repete ceva, s-a simtit ca in vremea cand el venea acolo, voind sa fie student la teatru.  Nu s-a schimbat nimic. E un loc care persista, e mai presus de noi oamenii, asa a fost sa fie, el rezista si oamenii vin acolo fara sa-i cheme nimeni. Ei vin, e un dat, e ceva…” (Catalin Naum).

Catalin Naum este un regizor pentru care teatrul inseamna in primul rand actorul, adevarul de viata si comunicarea pe scena si intre scena si public. Cu elemente de decor simple, pe care le construieste personal impreuna cu studentii(a fost elev al Liceului de Arte Plastice), Catalin Naum face spectacole care transmit o anume emotie pe care o descopera intat cu actorii, iar apoi cu spectatorii. “Podul”  a devenit astfel un loc in care tinerii (si nu numai) vin sa vada spectacole care ii fac sa se indragosteasca de teatru si sa vada in viata mai mult decat o succesiune seaca si prea rapida( parca, in ultima vreme) de evenimente. Ii fac sa descopere ca teatrul inseamna a arunca de fapt masca si a ramane cu sufletul deschis in fata oamenilor. Acel ceva inefabil care pluteste in aer la “Podul” ar putea fi numit deja un fel de spirit al locului, ca si cum peretii si podeaua si lumina si obiectele ar fi retinut in timp ceva din emotia pe care cei care au jucat si au trait acolo perioade de vis, sub ochii mereu atenti ai profesorului, le-ar fi lasat in dar.

Catalin Naum nu face doar spectacole, el descopera destine, vindeca suflete, dandu-le un drum, o cale. Catalin Naum este un adevarat maestru. El te invata nu sa “joci teatru” ci sa traiesti prin si pentru teatru. Prima lectie pe care o treci in “Pod”  este sa povestesti de ce ai venit acolo, care este viata ta si ce cauti de fapt in locul acela. A doua lectie este, brusc, sa speli podeaua teatrului. Pentru ca la teatrul “Podul”  , studentii au grija de toate. Ei spala, ei fac curatenie, ei fac luminile, ei fac sunetul, ei se ingrijesc de tot ce se face si de desface in “Pod”.

La “Podul” se lucreaza, dar se lucreaza cu omul, nu numai cu ceea ce stie el sa faca. “Podul” inseamna o filozofie de viata: “Cine poate sa faca bine si nu face pacatuieste”, scrie pe un perete. “Trebuie sa crezi in ceva , trebuie sa crezi in cineva”, pe un altul. “Podul” te invata ca teatrul este un mod de viata, nu doar o profesie ca oricare alta. “Podul” te face sa descoperi ce inseamna sa fii actor, nu numai ca senzatie de enorma bucurie pe scena si la finalul unui spectacol, dar si ca durere cand nu esti distribuit in ceva desi ai vrea, ca lacrimi pentru ca n-ai reusit sa faci atat cat credeai ca ai putea. Inveti sa-ti iubesti colegii de breasla, dar sa-i si urasti uneori, sa te lupti pentru un rol, sa fii apreciat, dar si certat, uneori sa pierzi si sa te doara, alteori sa te surprinda cum poti deveni intr-o situatie in care credeai ca n-ai fi putut sa te afli vreodata.

Catalin Naum nu pedepseste niciodata un student pe care il considera a avea chemare pentru teatru.. Uneori mai arunca cu cheile…fiindca nu mai gaseste cuvinte cu care sa te convinga de ceva. Cand arunca cu cheile in tine, e semn ca te iubeste. Catalin Naum te pune in lupta cu tine. Iti gaseste punctele ascunse, pe care nu vrei sa le vada nimeni si exact acolo cauta. Dupa ce te dai peste cap, nu intelegi ce vrea de la tine, stai cateva zile “cu gheata pe cap si cu picioarele in apa rece”, cum obisnuieste el sa spuna, plin de sentimente contradictorii, neputand sa renunti fiindca asta ti-e calea, te intorci la “Pod”  si afli ca de fapt, asta fusese lectia. Nu trebuia sa obtii nimic, sa ajungi la nimic, ci sa cauti in tine. Sa ajungi la tine, sa descoperi ceva in plus despre tine. Poti sa descoperi ca esti rau, ca esti nebun, ca esti mincinos, ca esti fraier. Orice descoperire este ceea ce ai putea sa fii, adica ceea ce ai putea deveni…scena. Pentru ca ceea ce joaca actorul nu este altceva decat ce ar putea omul din el  sa devina  intr-o situatie sau alta.

Catalin Naum este PROFESORUL de actorie. El te invata sa fii! Ceea ce e mai important decat sa pari sau sa stii sau sa vrei sau sa poti. Sa fii! Asta e adevarat si asta inseamna teatrul : a fi pentru ca oamenii sa se descopere pe ei in emotia ta autentica. De aceea ii multumesc si eu, care fiind o fire careia ii lipsea umilinta, i-am consumat mereu din energie. Am avut si multe de aflat din incercarile la care m-am supus singura mergand la Catalin Naum, de buna voie si nesilita de nimeni. Mai am multe de invatat, mai am multe de descoperit, dar asta ma bucura. Imi doresc sa fie cat mai lung timpul in care ma voi putea duce la dl. Naum sa mai descopar cate ceva. Si sa pregateasca el o cafea…asa cum numai el stie… plita de la “Pod”, cu miros de “Pod” si cu aroma eternitatii care-mi va ramane in nari pentru a reveni de fiecare data cand numai ma voi gandi la “Podul”. “Doamna, Ancala trancala…intr-o seara de vara o vioara canta”, asa imi va spune mie mereu domnul profesor …in gandurile mele, in amintirile mele, in sufletul meu…Multumesc, domnule profesor! (Anca Constantin).

 

Cătălin Naum

1 aprilie 1939 - 9 mai 2013

naum DSC 6098 web

.